Apare momentul in care colul uterin este dilatat complet, adica deschis cu aproximativ 10 cm: este suficient de larg incat sa permita sa treaca mai intai capul bebelusului. Asa iese de cele mai multe ori, privind in jos. Uneori copilul iese cu fesele sau picioarele mai intai, inainte de restul corpului. Acesta este motivul pentru care medicul poate decide sa efectueze o cezariana, mai ales daca copilul este mare.

In acelasi timp in care contractiile s-au succedat pentru a face colul uterin sa se deschida, ele determina, de asemenea, capul copilului sa apese putin in jos, astfel incat femeia sa simta acest sprijin si sa “aiba chef sa impinga”.

Aparitia acestui reflex este pentru ca femeia sa-si impinga copilul spre exterior in timpul fiecarei contractii, cu multa energie. Acest lucru nu ar trebui sa depaseasca jumatate de ora. Termenul medical pentru nastere naturala este expulzarea. Trebuie spus ca nu este tocmai un termen potrivit pentru a numi acest moment deosebit.

Acum este momentul, ca mama sa isi foloseasca plamanii si muschii stomacului pentru a impinge copilul. Oricum ar fi, moasa ii va spune modul corect de a impinge. Sotul ei o va sustine si, in sala de nastere, toata lumea impinge mai mult sau mai putin constient cu femeia.

Sub efectul combinat al presiunii si contractiei materne, copilul se indreapta spre iesire. Unii sunt mai vioi decat altii si ,,isi misca umerii” pentru a-si croi drum. Altii dorm pana in ultimul minut.

Dar cum poate iesi capul bebelusului prin acest loc ingust?

Vaginul este flasc, peretii sai sunt foarte elastici si, prin urmare, se pot intinde sub progresia capului bebelusului.  Cand varful capului este pe jumatate afara, vulva si perineul (spatiul muscular care separa vaginul de anus) sunt intinse la maxim: rolul moasei sau al medicului este de a controla iesirea, eliberand usor capul. Daca insa copilul este mare, medicul poate face o epiziotomie – o mica incizie menita sa largeasca pasajul.

Alegerea materialului si forma acestuia vor fi decizii fundamentale in ceea ce priveste durabilitatea si confortul. In plus, poate fi un element de mare impact decorativ. Exista diferite clasificari sau tipuri de chiuvete de bucatarie in functie de material, de forma sau chiar de instalarea acesteia in raport cu blatul.

Principalele materiale pentru fabricarea chiuvetelor

• Chiuvete din otel inoxidabil

Ele sunt cele mai frecvente si cele mai ieftine, desi acest lucru nu este intotdeauna adevarat. Exista diferite grade de otel si procese de fabricatie care pot crea si imbunatati multe dintre caracteristicile de baza ale unei chiuvete din otel inoxidabil.

Acest tip de material ofera o buna rezistenta la socuri si la temperaturi ridicate. Este, de asemenea, o optiune versatila in ceea ce priveste formele si posibilitatile, desi nu in ceea ce priveste culorile si texturile. Poate ca cele mai mari dezavantaje sunt vizibilitatea zgarieturilor care apar si pierderea stralucirii cauzata de calcar.

• Chiuvete pe baza de rasina

Chiuvetele de bucatarie din rasina sunt mult mai slabe decat chiuvetele de otel atat la rezistenta la zgarieturi, lovituri cat si caldura. Insa acestea sunt disponibile intr-o mare varietate de texturi si culori. Este o optiune excelenta pentru cei care cauta mai degraba design decat duritate.

• Chiuvete din cuart

Chiuvetele din cuart precum chiuvetele din rasina, sunt disponibile intr-o mare varietate de culori si texturi. Avantajul fata de cele anterioare (desi au si un procent de rasini) este ca acest material le ofera o rezistenta mai mare la lovituri, zgarieturi si caldura. Materialul este acelasi care este utilizat pentru fabricarea blaturilor compacte din cuart. De fapt, acestea sunt uneori comercializate impreuna pentru a le face sa arate ca o singura piesa.

• Chiuvete din ceramica

Aceste tipuri de chiuvete sunt la mare cautare de catre cei care cauta stiluri rustice sau vintage. Sunt foarte rezistente la lovituri si zgarieturi, desi daca sufera o lovitura suficient de puternica se pot sparge. Printre principalele sale dezavantaje se numara pretul ridicat si rigiditatea ridicata care poate deteriora vasele.

• Marmura si / sau granit

Sunt fabricate special pentru a fi integrate in blat si ofera caracteristicile acestor materiale. Sunt rezistente dar se pateaza usor.

Sfaturile specialistilor pentru gradina ta

• Pamantul – curatarea si intretinerea buna a solului este esentiala pentru a avea o gradina frumoasa.

• Aer – in mod evident, gradina trebuie sa fie un spatiu aerisit, in care plantele sa poata creste fara probleme. Lipsa ventilatiei poate duce la aparitia bolilor.

• Spatiu – trebuie sa li se permita plantelor si arbustilor sa aiba spatiu intre ele, in caz contrar, pot aparea malformatii in cresterea lor si, de asemenea, daunatorii pot migra de la o planta la alta.

• Insecte – este esential sa se controleze plantele de daunatorii care ataca plantele. Exista nenumarate produse pe piata, precum repelenti sau bactericide, care ii pot ajuta pe pasionati sa realizeze acest lucru.

• Ingrasamant – are un rol important in efectuarea gradinaritului. De retinut faptul ca, acesta trebuie aplicat in functie de cerere – adica daca o gradina are un numar mare de plante cu flori, va necesita mai mult ingrasamant. De asemenea, este important sa se stie ca timpul favorabil de fertilizare este in lunile de primavara si vara.

• Buruieni – este esential sa se indeparteze buruienile. Este sanatos pentru gradina ta si imbunatateste, de asemenea, imaginea si aspectul acesteia.

• Irigare – udarea gradinii este esentiala, insa, trebuie facuta cu precautie – trebuie sa se evite excesul de umiditate, deoarece poate provoca putrezirea plantelor. In plus, este necesar sa se stie ca cea mai buna metoda de irigare este prin stropire, deoarece este mai putin daunatoare pentru plante, apa patrunzand treptat in sol.

• Plantarea – este foarte important sa se cunoasca si sa se respecte perioadele specifice pentru plantarea diferitelor tipuri de plante si arbusti. Exista momente diferite de inflorire si cultivare.

• Taierea – ca si in cazul plantarii, oamenii trebuie sa stie ca fiecare planta sau arbore are un timp specific pentru a fi taiata. Arbustii care infloresc de la sfarsitul iernii pana la inceputul primaverii ar trebui sa fie taiati dupa inflorire, in timp ce plantele care infloresc la sfarsitul primaverii sau vara ar trebui sa fie taiate in timpul iernii.