La caini, bolile genetice sunt adesea produse din cauza consangvinizarii (inrudire de sange prin reproducerea a doua organisme care au un stramos comun). Intr-adevar, exista putini caini din aceeasi rasa, ceea ce ii obliga pe crescatori sa ii creasca intre ei, pentru a pastra o rasa pura.
Bolile genetice la caini sunt foarte numeroase, spontane si specifice rasei. Cainii de rasa pura sunt cei mai supusi, iar fiecare rasa are bolile sale particulare.
In sine, nu este consanguinitatea responsabila de bolile genetice. Dar daca un caine de reproductie poarta o gena mutanta, nu numai ca o va transmite, dar frecventa acelei gene se va multiplica mult mai repede. Toate rasele de caini sunt predispuse la boli genetice, dar unele rase sunt mai predispuse decat altele la boli specifice. Astfel, cainii mari vor avea in principal probleme cu displazia de sold, cainii mici cu genunchii dislocati si cainii albi sunt mai predispusi la probleme de surditate.
Principalele boli ale cainilor
Principalele boli ale cainilor sunt in general oculare, ortopedice sau neurologice. Printre ele, exista numeroase cazuri de cataracta si microptalmoza si o serie de boli ale retinei, cum ar fi atrofia retiniana si displazia retiniana. Surditatea se gaseste frecvent, in special la ciobanestii australieni. La Labrador retriever, bolile genetice privesc mai mult articulatiile: displazia de sold, displazia cotului.
Pe de alta parte, ciobanescul german este afectat de o boala genetica proprie numita si „boala ciobanescului german” – mielopatia degenerativa se manifesta printr-o slabire cronica a animalului, din cauza unei dereglari a coordonarii la nivelul membrelor posterioare. Aceasta boala apare la cainii cu varsta de peste 5 ani.
Unele rase sunt afectate de boala Von Willebrand. Se refera la coagularea sangelui si duce la tulburari de sangerare la caini. Cu toate acestea, ramane o boala benigna.
Pe latura neurologica, multi caini sufera de abiotrofie cerebeloasa: este o afectare a celulelor continute in cerebel – acest lucru are un impact asupra echilibrului fiziologic al cainelui. Cainele cu abiotrofie cerebeloasa va avea pierderi de memorie mai mult sau mai putin in functie de stadiul de dezvoltare a bolii.