Una din cele mai cunoscute plante medicinale care se folosesc si in scop alimentar ca si indulcitor pentru diverse dulciuri sau bauturi este radacina de lemn dulce. Una din componentele radacinii de lemn dulce are un gust de 50 de ori mai dulce decat zaharul. Radacina de lemn dulce este bogata in substante zaharoase. Din 3 kilograme de radacina proaspata de lemn dulce se obtine un kilogram de produs uscat. Aceasta planta contine vitaminele B, mangan, zinc, fier, cupru, calciu, fosfor, potasiu, molibden si sodiu. Aceasta planta este folosita de mii de ani, intarind sistemul imunitar si fiind eficienta la asimilarea altor medicamente, marindu-le efectul curativ.
Cum se consuma radacina de lemn dulce?
Radacina de lemn dulce este indicata in inflamatiile cronice ale tractului digestiv, fiind ideala in fluidizarea expectoratiei, in afectiunile cailor respiratorii superioare. De asemenea, infuzia de lemn dulce previne si amelioreaza efectele nocive ale aspirinei si protejeaza stomacul, crescand imunitatea.
In cazul ulcerului, se recomanda un macerat din lemn dulce, cu eficienta ridicata in inflamatii cronice ale tractului digestiv. De asemenea, se foloseste pentru a clati gura dupa mesele principale. Actiunea diuretica si antispastica a lemnului dulce recomanda radacina sa fie folosita in cazuri de calculoza biliara si renala. De asemenea, este recomandata in cazul hepatitelor virale de tip A, B sau C.
Studiile realizate in Japonia denota faptul ca radacina de lemn dulce poate trata carcioamele hepatice in faza incipienta. Tinctura de lemn dulce se foloseste si in caz de reumatism, dar si in caz de lupus eritematos, ca si tratament de sine statator sau adjuvant. Asadar, radacina de lemn dulce are numeroase proprietati, printre care si cea de neutralizare a bacilului tetanic sau a altor substante cu efect letal, precum stricnina.
Lemnul-dulce poate fi folosit si in tratamentul obezitatii, in tratamentul ulcerului gastric, duodenal sau pentru reducerea inflamatiei si calmarea durerii.
