Aceste doua concepte – protectie si hipervigilenta parentala sunt termeni folositi pentru a caracteriza o tendinta in ceea ce priveste stilul de educare al copiilor. Acest concept a inceput sa fie discutat la inceputul acestui secol.
In prezent, diversi sociologi si psihologi avertizeaza asupra efectelor negative ale acestui fenomen social. In primul rand, preocuparea excesiva a parintilor pentru copiii lor se traduce printr-o generatie de copii anxiosi si nesiguri. In unele cazuri, acest fapt, duce chiar la probleme de sanatate.
Evident, este normal ca parintii sa isi doreasca tot ce este mai bun pentru copiii lor si sa incerce sa ii protejeze de rau. Cu toate acestea, urmarea unui model parental bazat pe o protectie excesiva depaseste limitele unei relatii parinte-copil sanatoase, din punct de vedere psihologic. Astazi, se vorbeste adesea despre un exces in educatia copiilor sau a parintilor care sunt prea implicati in viata copiilor lor.
Ce este hipervigilenta parentala?
Scopul de a fi parinti buni va fi intotdeauna principalul obiectiv al tuturor. Uneori, insa, aceasta motivatie poate fi exprimata prea puternic. Prin urmare, hipervigilenta se refera la parintii care sunt prea implicati in viata copiilor lor.
Aceasta supraprotejare poate interfera cu – viata profesionala a unui tanar si ii poate limita autonomia si independenta. Prin urmare, parintii trebuie sa gaseasca un echilibru in protectia oferita copilului lor si sa evite sa cada in capcana hipervigilentei.
Anumite atitudini din partea parintilor indica aparitia acestei supraprotectii si anume:
- rasfatarea copilului in exces;
- atribuirea unor multiple sarcini cum ar fi: activitatile scolare si extracuriculare;
- luarea deciziilor pentru el;
- anticiparea dorintelor copilului;
- evitarea cu orice pret ca acesta sa se plictiseasca. Astfel parintii cumpara tot felul de dispozitive precum tablete, console de jocuri video si tot ceea ce este la moda.
- folosirea cuvintelor precum „saracul, el este mic, este obosit” sau alte cuvinte similare, pentru a-l scuza si chiar pentru a indeplini anumite sarcini pentru el;
- hiperstimularea copilului;
- supravegherea acestuia in orice moment.
Desi poate parea a fi modul ideal de a creste un copil, hipervigilenta parentala nu face decat sa produca adulti nesiguri si exagerat de perfectionisti.
