Latrodectus mactans, cunoscut sub denumirea de văduva neagră sudică, este unul dintre cei mai cunoscuți păianjeni veninoși din America de Nord. Faima sa este legată de aspectul distinctiv al femelei și de veninul neurotoxic, capabil să provoace dureri musculare intense. În ciuda reputației înfricoșătoare, păianjenul nu este agresiv și mușcă, de regulă, numai atunci când este atins, prins sau strivit accidental.
Cum poate fi recunoscută specia Latrodectus mactans
Femela adultă are corpul lucios, de culoare neagră, și un abdomen rotunjit. Pe partea inferioară a abdomenului se află, de obicei, un desen roșu sau portocaliu asemănător unei clepsidre. Acest marcaj este cel mai cunoscut semn de identificare, dar forma și intensitatea culorii pot varia.
Masculii sunt mai mici decât femelele și prezintă frecvent pete ori dungi deschise pe abdomen. Exemplarele tinere pot avea modele albe, roșii sau portocalii, care devin mai discrete odată cu maturizarea. Specia aparține familiei Theridiidae, grupă care include păianjeni ce construiesc pânze neregulate.
Unde trăiește păianjenul văduva neagră
Latrodectus mactans este întâlnit în special în sud-estul Statelor Unite. Preferă locurile întunecate, uscate și puțin deranjate, unde își poate construi pânza aproape de sol. Poate fi găsit sub pietre, în grămezi de lemne, magazii, garaje, cutii, anexe gospodărești și alte spații protejate.
Pânza nu are aspectul simetric întâlnit la păianjenii de grădină. Ea este dezordonată, rezistentă și alcătuită din fire lipicioase, folosite pentru prinderea insectelor. Păianjenul rămâne adesea ascuns în apropierea pânzei și iese atunci când simte vibrațiile produse de pradă.
Cu ce se hrănește Latrodectus mactans
Văduva neagră se hrănește în principal cu insecte și alte artropode mici. După ce prada rămâne prinsă în pânză, păianjenul o imobilizează cu mătase și o mușcă, injectând venin.
Denumirea de „văduvă” provine din credința potrivit căreia femela își ucide și consumă întotdeauna partenerul după împerechere. Acest comportament poate apărea, dar nu este o regulă. Observațiile frecvente au fost realizate mai ales în captivitate, în condiții în care păianjenii nu aveau suficient spațiu pentru a se evita.
Ce efecte poate produce mușcătura
Veninul speciei acționează asupra sistemului nervos. Mușcătura poate provoca durere locală, roșeață și umflare, urmate uneori de crampe musculare, transpirație, greață, dureri abdominale, neliniște sau creșterea tensiunii arteriale. Ansamblul simptomelor severe este numit latrodectism.
Gravitatea reacției diferă în funcție de cantitatea de venin, starea de sănătate și vârsta persoanei. Copiii, vârstnicii și persoanele cu boli cronice pot avea un risc mai mare de complicații. Decesele sunt rare atunci când pacientul primește îngrijire medicală corespunzătoare.
Ce trebuie făcut după o posibilă mușcătură
Zona trebuie spălată cu apă și săpun, iar peste aceasta poate fi aplicată o compresă rece învelită într-un material textil. Persoana trebuie să evite tăierea rănii, aspirarea veninului sau aplicarea unor remedii improvizate.
Evaluarea medicală este recomandată rapid, mai ales dacă apar dureri puternice, spasme, dificultăți de respirație, vărsături sau stare generală alterată. Tratamentul poate include controlul durerii, relaxante musculare și monitorizare. Prevenirea presupune purtarea mănușilor când sunt mutate lemne, cutii sau obiecte depozitate în locuri întunecate.
