Grupele de sânge au fost descoperite în 1901
Până la începutul secolului trecut, transfuzia era o loterie. Unii pacienți se însănătoșeau, alții mureau în câteva minute, fără ca nimeni să știe de ce. Explicația a găsit-o un medic vienez, Karl Landsteiner, care a amestecat în eprubete sângele colegilor de laborator și a observat că, în unele combinații, globulele roșii se lipesc între ele în grămezi.
A descris 3 grupe, cărora le-a spus A, B și C, ultima devenită apoi 0. Un an mai târziu, colaboratorii lui au găsit-o pe a patra, AB. Pentru această descoperire a primit Premiul Nobel în 1930.
Ce înseamnă literele
Pe suprafața globulelor roșii se află niște molecule numite antigene, un fel de etichete. Cine are eticheta A are grupa A. Cine o are pe B, grupa B. Cine le are pe amândouă, AB. Cine nu are niciuna, 0.
În plasmă circulă anticorpi îndreptați împotriva etichetelor străine. Omul cu grupa A are anticorpi anti-B, cel cu B, anti-A, cel cu 0, pe amândoi, iar cel cu AB, niciunul. Dacă un pacient primește globule cu o etichetă pe care organismul lui nu o cunoaște, anticorpii le atacă și le distrug, cu urmări care pot fi fatale.
Factorul Rh, plusul și minusul
În 1940 a fost descoperită o a doua etichetă importantă, numită Rh după maimuțele Rhesus folosite în experimente. Cine o are e Rh pozitiv. Cine nu, Rh negativ.
Din combinarea celor 2 sisteme rezultă cele 8 grupe uzuale, de la A pozitiv la 0 negativ. În România, cele mai frecvente sunt A, cu puțin peste 40% din populație, și 0, cu aproximativ o treime. Grupa B are în jur de 17-19%, iar AB, 7-8%. Aproximativ 85% dintre oameni sunt Rh pozitiv. Cea mai rară combinație e AB negativ, întâlnită la mai puțin de un om din 100.
Cine poate dona cui
Regula se deduce din etichete. Sângele de grup 0 negativ, fără A, fără B și fără Rh, nu are ce să declanșeze reacția primitorului. De aceea e folosit în urgențele în care nu e timp pentru analize și e numit „donator universal”. La polul opus, persoana cu AB pozitiv, care nu are niciun anticorp, poate primi globule de la orice grupă. La plasmă, lucrurile se inversează: plasma AB merge oricui. În practică, spitalele transfuzează, ori de câte ori se poate, sânge de aceeași grupă și fac, înainte, o probă directă de compatibilitate între sângele donatorului și cel al pacientului, fiindcă, pe lângă cele 2 sisteme principale, există alte câteva zeci, mai puțin cunoscute.
Rh-ul în sarcină
Diferența de Rh contează într-o singură situație: mamă Rh negativ și făt Rh pozitiv, moștenit de la tată. La prima sarcină, de regulă, nu se întâmplă nimic. La naștere însă, puțin sânge al copilului ajunge în circulația mamei, iar organismul ei învață să producă anticorpi împotriva etichetei străine. La următoarea sarcină cu un făt Rh pozitiv, acești anticorpi trec prin placentă și îi distrug globulele roșii.
Problema, altădată gravă, se previne astăzi aproape complet. Mama Rh negativ primește o injecție cu imunoglobulină specifică în jurul săptămânii 28 de sarcină și în primele 72 de ore după naștere, precum și după orice avort sau sângerare. Injecția împiedică organismul să „țină minte” eticheta. De aceea, grupa și Rh-ul se află printre primele analize ale oricărei gravide.
Ce grupă poate avea copilul
Fiecare om moștenește câte o variantă a genei de la fiecare părinte. A și B sunt dominante, 0 e ascunsă. O persoană cu grupa A poate purta, fără să se vadă, și varianta 0.
De aici, câteva situații care surprind. 2 părinți cu grupa A pot avea un copil cu grupa 0. Un părinte A și unul B pot avea copii din oricare dintre cele 4 grupe. 2 părinți cu grupa 0 au numai copii 0. Iar un părinte AB nu poate avea, în mod normal, un copil 0.
La fel, 2 părinți Rh pozitiv pot avea un copil Rh negativ, dacă amândoi poartă varianta ascunsă. Grupele pot exclude, uneori, o paternitate, dar nu o pot dovedi. Pentru asta există testele de ADN.
Dieta după grupa sanguină și alte mituri
O carte apărută în anii 1990 a susținut că fiecare grupă are alimentele ei: carne pentru 0, dietă vegetariană pentru A, lactate pentru B. Ideea a făcut înconjurul lumii. Cercetătorii care au verificat-o, inclusiv într-un studiu canadian pe aproape 1.500 de persoane, publicat în 2014, au constatat că dietele respective pot aduce beneficii, fiindcă sunt, în general, sănătoase, dar că efectul nu are nicio legătură cu grupa de sânge a celui care le ține.
În Japonia e răspândită credința că grupa hotărăște temperamentul: A, meticulos, B, independent, 0, hotărât, AB, imprevizibil. Întrebarea „ce grupă ai?” apare în reviste, în conversații și, uneori, la interviuri. Studiile făcute pe zeci de mii de oameni nu au găsit nicio corelație.
Sângele rar și de ce e bine să-ți știi grupa
Există persoane cărora le lipsesc toate etichetele din sistemul Rh. Grupa lor, numită uneori „sângele de aur”, a fost identificată la mai puțin de 50 de oameni din toată lumea. Pot dona multora, dar pot primi doar unul de la altul, motiv pentru care băncile de sânge țin o evidență internațională a donatorilor rari. Un adult are în corp între 4,5 și 5,5 litri de sânge. La o donare se recoltează aproximativ 450 de mililitri, pe care organismul îi reface în câteva săptămâni. Centrele de transfuzie eliberează fiecărui donator un card cu grupa și Rh-ul, cea mai simplă cale de a le afla. Într-o urgență, spitalul determină oricum grupa în câteva minute și nu se bazează pe ce spune pacientul. Informația trecută în telefon, la datele medicale de urgență, alături de alergii și de tratamentele curente, rămâne totuși utilă, iar pentru cei cu Rh negativ ori cu o grupă rară, a o cunoaște din timp înseamnă a ști și cât de prețios poate fi, pentru altcineva, un drum la centrul de donare.
