Altoirea pomilor fructiferi, o tehnică veche de două mii de ani
Altoirea înseamnă unirea a două plante, astfel încât să crească împreună ca una singură: portaltoiul, care dă rădăcinile și partea de jos a tulpinii, și altoiul, o ramură sau un mugure dintr-un soi valoros, care va da coroana și fructele.
Tehnica era cunoscută în Antichitate. Autorii romani, precum Columella și Plinius cel Bătrân, descriu în scrierile lor mai multe metode de altoire, iar la sate, în România, meșteșugul s-a transmis din tată în fiu, iar în multe curți există încă pomi altoiți de bunici.
Motivul pentru care se altoiește e simplu: un măr crescut din sămânță nu seamănă cu mărul din care provine sămânța. Fructele lui sunt, de cele mai multe ori, mici și acre. Singura cale de a obține un pom cu aceleași mere ca un Ionatan, un Golden sau un Crețesc este înmulțirea vegetativă, prin altoire.
Portaltoiul decide, în plus, vigoarea pomului, rezistența la secetă și la boli și vârsta la care începe să rodească.
Compatibilitatea, regula de bază
Nu orice pom se altoiește pe orice portaltoi. Mărul se altoiește pe măr, iar părul, pe păr sau pe gutui. Prunul, caisul și piersicul se altoiesc pe corcoduș sau pe prun, iar cireșul, pe cireș sălbatic sau pe mahaleb. Între speciile înrudite, compatibilitatea variază, iar combinațiile greșite duc la uscarea altoiului după 1-2 ani. Portaltoii pentru pomii pitici sau de vigoare mică, folosiți în livezile moderne și în grădinile mici, produc pomi de 2-3 metri, care rodesc din anul al doilea sau al treilea. Portaltoii viguroși, cum sunt puieții de măr sălbatic, produc pomii mari, bătrânești, care rodesc după 5-7 ani, dar trăiesc zeci de ani.
Momentul potrivit pentru fiecare metodă
Altoirea în ochi dormind, cea mai folosită în pepiniere, se face vara, din iulie până la începutul lui septembrie, când scoarța se desface ușor de pe lemn.
Altoirea cu ramură, prin copulație, în despicătură sau sub scoarță, se face primăvara, înainte sau la pornirea în vegetație, în martie-aprilie.
Ramurile pentru altoire, numite ramuri altoi, se recoltează iarna, în repaus, din pomi sănătoși, de pe lăstarii de un an, și se păstrează la rece, învelite în folie, în frigider sau îngropate în nisip umed, până primăvara.
Ziua potrivită este fără ploaie, fără vânt puternic și fără soare arzător.
Altoirea în ochi, pas cu pas
Pe portaltoi, la 10-15 centimetri de sol, pe partea ferită de soarele de amiază, se face o incizie în formă de T: o tăietură orizontală de aproximativ 1 centimetru și una verticală, în jos, de 2-3 centimetri.
De pe ramura altoi, cu un briceag bine ascuțit, se scoate un mugure, cu o bucată mică de scoarță în formă de scut, de 2-3 centimetri.
Marginile scoarței portaltoiului se desfac ușor, iar scutul cu mugure se împinge în incizie, de sus în jos.
Legătura se face strâns, cu bandă de altoit elastică, de jos în sus, lăsând mugurele liber.
După 2-3 săptămâni, pețiolul frunzei de lângă mugure cade singur la atingere dacă altoirea a reușit. Dacă se usucă și rămâne lipit, altoirea a eșuat.
Primăvara următoare, portaltoiul se taie deasupra mugurelui, pentru ca toată seva să meargă în altoi.
Altoirea în despicătură, pentru pomii mai groși
Metoda e folosită mai ales pentru reîntinerirea pomilor bătrâni sau pentru schimbarea soiului unui pom deja format.
Ramura portaltoiului, groasă de 3-8 centimetri, se taie drept, iar apoi se despică pe mijloc, pe o adâncime de 4-5 centimetri.
Ramura altoi, cu 2-3 muguri, se cioplește la bază în formă de pană, pe două fețe.
Pana se introduce în despicătură, pe margine, astfel încât cambiul, stratul verde de sub scoarță, al altoiului să se suprapună cu cambiul portaltoiului. Aici e tot secretul: fără contact între aceste straturi, altoiul nu se prinde.
Pe o ramură groasă se pun doi altoi, câte unul pe fiecare margine.
Toate suprafețele tăiate se acoperă cu mastic sau ceară de altoit, pentru a nu se usca și a nu pătrunde apa.
Uneltele și igiena
Un briceag de altoit, cu lamă dreaptă, foarte bine ascuțită. O tăietură zdrențuită nu se sudează.
Bandă elastică de altoit sau rafie, mastic sau ceară de altoit.
Lama se dezinfectează cu alcool între pomi, pentru a nu transmite boli.
Suprafețele tăiate nu se ating cu degetele, iar altoirea se face repede, înainte ca lemnul să se usuce.
Îngrijirea după altoire
Lăstarii care pornesc din portaltoi, sub punctul de altoire, se rup pe măsură ce apar, pentru că fură seva altoiului. Legătura se slăbește după 4-6 săptămâni, înainte să strangleze scoarța care se îngroașă. Lăstarul tânăr al altoiului se leagă de un tutore, pentru că prima vară vântul îl rupe ușor. Rata de reușită a unui amator, la primele încercări, e de multe ori de 50-70%, iar cu experiența crește peste 90%.
Pomul cu mai multe soiuri
Altoirea permite un pom-colecție, cu mai multe soiuri pe aceeași tulpină: un măr cu trei-patru soiuri diferite, care se coc eșalonat, din august până în octombrie.
Soiurile trebuie să aibă vigoare asemănătoare, altfel cel mai viguros le sufocă pe celelalte.
Pentru grădinile mici, e o soluție practică și o bucurie pentru copii, care urmăresc cum se coc mere diferite pe același pom.
